Familia de origine aromână Bellu provenea din Moscopole, Macedonia. Aceștia făceau parte din niște triburi de războinici și bandiți din nordul Greciei și au avut un rol semnificativ în timpul războiului de independență a României.
Ansamblul cuprinzând mai multe corpuri de clădire a fost construit la jumătatea secolului al XIX-lea, de către baronul Alexandru Bellu (1850-1921), arhitectura acestuia fiind inspirată din arhitectura veche românească. În timpul cutremurului din 1940, clădirea principală s-a prăbușit, supraviețuind doar corpul ce impresionează până astăzi.
Întregul ansamblu fusese donat în 1926 Academiei Române de către Alexandrina, văduva baronului Bellu. În 1953, complexul a intrat în patrimoniul muzeal, aici fiind amenajat un Muzeu de Etnografie. Din 1990 a fost în componenţa Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. De curând, conacul a reintrat în posesia Academiei Române.
