La mijlocul secolului al XIX-lea, serdarul de origine aromână Athanasie Casotta este atestat prima dată ca proprietar în satul care îi va purta ulterior numele, satul Casota. Fiii acestuia, Alexandru şi Procopie, sunt menţionaţi ca moştenitori în jurul anilor 1870.
Construcţia conacului este cel mai probabil demarată în 1872, iar finalizarea lucrărilor se face în 1888, an inscripţionat pe elementele constructive ale clădirii.
Procopie Casotta, fire filantropă, donează în 1910 moşia sa către Eforia Spitalelor Civile, cu obligaţia ca din uzufructul ei să se construiască un spital şi o şcoală. În perioada interbelică, moşia se găseşte în proprietatea Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, iar clădirea conacului care este folosită drept dormitor pentru elevii şcolii Inferioare de Meserii „Procopie Casotta”, în timp ce clădirea spitalului este folosită ca şcoală propriu-zisă şi ateliere.
Donarea moşiei către o instituţie a statului salvează de la naţionalizare domeniul, păstrându-i funcţiunea chiar şi după cel de-al Doilea Război Mondial. În 2006, moşia trece în proprietate privată şi, în prezent, conacul se află într-un proces dificil de restaurare.
