În regiunea Moldovei, pe drumul istoric ce leagă orașele Iași şi Vaslui, se găsește satul Țibănești, iar la marginea sa, ansamblul conacului Petre P. Carp format din clădirea conacului, diverse clădiri anexe, biserică și mausoleu, precum și un parc dendrologic.
Istoria domeniului familiei Carp începe în 1646 când armașul Carp Lungul cumpără moșia de la vistiernicul Enache. Timp de 12 ani aceasta rămâne în posesia familiei, până ce este vândută vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia schimbă mai mulți proprietari, ajungând în stăpânirea lui Nicolae Gherghel în jurul anului 1750.
În 1771 moșia împreună cu întregul sat Țibănești din ținutul Vasluiului este cumpărat de marele ban Gheorghe Carp, strănepot al armașului Lungul Carp, astfel moșia revenind în familia Carp. După moartea acestuia la începutul secolului al XIX-lea, moșia îi revine fiului său, aga Ion Carp și soției sale Safta Pătrașcu.
Conacul actual de la Țibănești este ridicat în jurul anului 1820 de către Ion Carp având în primă fază doar parter și un etaj. Anterior fusese ridicată în sat o biserică tot de acesta atât pentru uzul familiei cât și al comunității.
Fiul lui Ion Carp, paharnicul Petrache Carp, după finalizarea studiilor la Viena și Berlin în spiritul culturii occidentale, revine pe moșia familiei și amenajează parcul dendrologic în jurul anului 1830. Odată cu generația sa, familia Carp începe utilizarea conacului de la Țibănești conform obiceiului vremii, drept casă de vacanță de la țară pentru perioada verii și a toamnei, ocupându-se de agricultură și de viticultură.
Petre P. Carp, născut la Iași în 1837, este fiul lui Petrache și al Smarandei, fiică a boierului Iorgu Radu. În 1862 revine în țară de la studiile din Berlin și Bonn și devine membru fondator al societății Junimea. Tot el este cel care se implică activ atât în viața politică a Partidului Conservator, în cadrul căruia ajunge o personalitate marcantă, cât și în administrarea domeniului său de la Țibănești.
În perioada de sfârșit a secolului al XIX-lea și început al secolului XX, Petre. P. Carp ajunge deputat și de două ori prim-ministru, susținut fiind pe Partidul Conservator.
În 1873 se căsătorește cu Sevastia, fiica moșierului Ion Cantacuzino, la Viena, urmând ca din 1874, după moartea tatălui său, să moștenească moșia de la Țibănești.
Despre modul în care Petre Carp își administra moșia aflăm din diversele monografii publicate, cât și din cronica vremii. Acesta prefera sa administreze moșia personal și nu să o arendeze, făcea acte de caritate față de țăranii săraci de pe moșie dar și acte de cultură ridicănd școală și dispensar pe cheltuiala proprie pentru comunitatea locală.
În 1905, Petre Carp reclădește conacul adăugând un al doilea etaj peste cele două niveluri existente cu o loggie generoasă de unde se putea vedea întreg parcul dendrologic. În această perioadă la moșie poposește scriitorul francez André Bellesort în ale cărui lucrări se va aminti timpul petrecut la Țibănești.
Răscoala de la 1907 nu se face simțită pe moșia Țibănești datorită modului în care boierul purta de grijă țăranilor de aici. În perioada primului război mondial Țibănești se regăsește în spatele frontului adăpostind un spital pentru bolnavii de febră tifoidă, familia locuind în această perioadă în București și apoi Iași. Printre cei decedați de această boală se numără și Petre Carp, fiul omului politic, mort pe front și înmormântat în mausoleul familiei de pe domeniu.
În perioada Reformei Agrare din 1921, țăranii din Țibănești sunt împroprietăriţi cu o mie de hectare din moșia familiei Carp. Cu toate acestea, chiar și după Reforma Agrară din 1945, moșia mai păstrează 69ha, conacul și anexele sale.
După moartea politicianului, soția și fiul său, Nicolae Carp, continuă să întrețină și să administreze moșia, trecând prin reformele perioadei interbelice dar și postbelice. Nicolae locuiește la Țibănești până la naționalizare.
În 1949 domeniul trece în proprietatea statului comunist. Conacul, crama, lăptăria, locuința administratorului, mausoleul și întreg parcul dendrologic ajung să primească diverse funcțiuni de-a lungul perioadei. Printre acestea: sediul CAP-ului local, sediul asociației gospodărești locale, Clubul Copiilor. La data preluării proprietății, starea construcțiilor nu era una bună fiind necesare lucrări de reparații pentru adăpostirea respectivelor funcțiuni.
În mausoleul ridicat în stil neogotic din beton armat după planurile ing. Gustave Eiffel, odihnesc toţi membrii familiei Carp ce sunt legaţi de acest domeniu. De la Ion şi Petrache Carp împreună cu soțiile lor, până la Petre, fiul mort în primul război mondial.
În anii 1960 în parcul conacului se înființează o școală profesională (tâmplărie, mecanică, textile) și împreună cu aceasta o bună bucată din teren trece în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. Chiar și având această școală funcțională, clădirile ansamblului nu au fost întreținute, ducând la o stare de degradare avansată redată în rapoartele de expertiză tehnică elaborate.
După 1989 proprietarul de atunci, Consiliul Local Țibănești, întreprinde lucrări de consolidare necesare, având în vedere starea de degradare a conacului. Acestea desfigurează arhitectural clădirea principală, unele anexe fiind desființate cu această ocazie.
În 2001 se începe procedura de retrocedare de către moștenitorii Elisabetei Sturdza, fiica lui Petre P. Carp. De abia în 2005 li se retrocedează o parte din teren și conacul, parcul dendrologic fiind parte din domeniul public și deci imposibil de restituit în natură. Moștenitorii refuză compensațiile financiare pentru terenul parcului și atacă în justiție hotărârea autorităților locale.
În prezent domeniul organizează ateliere de meșteșuguri tradiționale și restaurare (ajunse la ediția a 9-a) prin Asociația “Maria”, Fundația Pro Patrimonio (preşedinţe Şerban Sturdza), în parteneriat cu organizația “Les Compagnons du Devoir” și Ordinul Arhitecților din România. Aceste ateliere sunt dedicate atât comunității locale cât și celor din afară ce doresc să deprindă tehnicile tradiționale de construcție și restaurare.
