monument

Sânzieni - Könczey

COD LMI
CV-II-m-A-13269
JUDEȚ
ADRESĂ
198 -199, sat SÂNZIENI; comuna SÂNZIENI, Covasna
LOCALITATE
sat SÂNZIENI
Kézdiszentlélek (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIUNE
locuinta
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2009: Boeriu Doru, Stoian Alexandra

În satul Sânzieni din nordul depresiunii Târgul Secuisc se află mai multe monumente istorice relevante pentru dezvoltarea socială şi culturală a comunităţii secuieşti din Trei Scaune. Edificiul reprezentativ al satului este, fără îndoială, capela medievală de secol XII închinată Sfântului Ștefan aflată pe dealul Perkö. Locul este cunoscut ca loc de pelerinaj al secuilor care, anual pe data de 20 august, îl celebrează pe Stefan I (decedat în 1038 şi canonizat în 1083 de Biserica romano-catolică), primul rege creştin şi fondatorul Regatului Maghiar. Capela are o planimetrie rectangulară cu abside pe toate cele patru laturi şi este acoperită cu un turn principal cu rol de clopotniţă. În secolul XVII intră sub protecţia a trei dintre cele mai importante familii secuiești Apor, Kálnoki și  Mikes care finanţează lucrări de întreţinere şi restaurare.

 
La baza dealului, în apropiere de biserica romano-catolică fortificată se află patru reşedinţe nobiliare, printre care şi curia  Kőnczey – Pall, exemplar reprezentativ pentru modul de locuire al micii nobilimi secuiești îndatorată cu apărarea granițelor sud-est transilvănene. Deși este dimensiuni mici, clădirea nu este lipsită nici de farmecul, nici de prestigiul unei reședințe nobiliare. 
Originară din satul vecin Turia, subzona Caratna (magh. Karatna), familia Könczey primește privilegii prin Könczey Ferenc și fiii acestuia - András, Mihály, István - înnobilaţi în 12 iunie 1632 la Alba Iulia de principele Rákóczi György I, act păstrat în prezent la Arhiva Națională din Viena.
Comparând planul actual al satului cu Prima Ridicare Topografică Iozefină realizată între 1765-1785 putem propune un scenariu în ceea ce priveşte evoluția planimetrică și arhitecturală a curiei care se poate verifica prin săpături arheologice, analiză de structură, parament și șarpantă.
 
Existenței unei prime construcții este notată din anul 1608, fiind pe atunci o curie de dimensiuni mici, probabil cu două încăperi, cu orientare nord-vest/ sud-est, dispusă paralel cu meandrele râului local și drumul sătesc. În urma asanării teritoriului de la sfârșit de secol XVIII curia își mărește domeniul spre sud, moment prielnic pentru extinderea și reconfigurarea reședinței la o curie cu șase camere și un târnaț ( un tip de loggie, dar prelucat în varianta populară).. Pridvorul pare a fi un ultim demers în configurației planimetrică şi spațială a clădirii, datând din anul 1829, când intrarea, care iniţial se afla pe faţada nord-vestică, se mută de pe partea sud-estică. Intervenţia ulterioară este semnalată şi de tratarea diferită a ferestrelor cu arc în plin cintru comparativ cu ferestrele rectangulare cu solbanc profilat la partea superioară. Această posibilă evoluție constructivă se poate verifica și la nivelul pivniței în care se conservă prima construcţie de pe latura scurtă a curiei şi adăugarea unor noi încăperi sub pridvor și sub salonul central.
 
Indiferent însă de modul de evoluție, aspectul actual al curiei reflectă nevoia de reprezentativitate și confort al nobililor. Accesul principal este anunțat de un sistem de porți susținut de piloni masivi rectangulari din cărămidă acoperiți cu învelitori în patru ape, după modelul tradițional al porților secuiești preferate de familiile cu statut superior. Cele două porţi sunt dispuse perpendicular, dovadă a realizării lor în perioade diferite. În continuarea lor se află intrările pentru vehicule. Delimitarea iniţială a curţii şi grădinii este evidenţiată de fragmente de ziduri de piatră și cărămidă. Spre sat proprietatea este delimitată de un gard cu scânduri de lemn și piloni de zidărie realizaţi în manieră asemănătoare. Pe lateralele parcelei se găsesc anexele gospodărești, grajdul, magazia şi șura realizate din zidărie de piatră.
 
Planimetria este simplă, specific secuiască, adaptată unui stil de viaţă modest, practic, fără a face însă excepţie de la configurarea unor spaţii de primire ca semn distinctiv. Din pridvor se face trecerea spre salonul central reprezentativ aflat în legătură cu restul încăperilor. Spre deosebire de acoperirea pivniței care este realizată din bolți de cărămidă susținute de arce dublou, nivelul locuibil este în totalitate tăvănit.
 
Neavând configuraţie sau decoraţie aparte, fațadele sunt definite în primul rând de modul de rezolvare al intrării. Pe faţada cu vedere spre dealul Perkö se află primul acces, o loggie modestă definită de înşiruirea de stâlpi circulari de conformaţie robustă și abac masiv, formă specific tradițională (în ultimele decenii ale secolului trecut cei care foloseau curia au ales să închisă intrarea cu tâmplărie de lemn, modificând atât rolul şi aspectul acesteia). În momentul extinderii domeniului s-a optat pentru schimbarea intrării iniţiale şi realizarea unui pridvor pe faţada opusă cu uşa principală pe latura dreaptă a acestuia. Volumul pridvorului este sobru,  fără decoraţie, fiind tratat numai cu o arcadă perimetrală. Pe faţada principală a acestuia se regăseşte, la fel ca în cazul multor reşedinţe nobiliare secuieşti, accesul spre pivniţă săpat în pământ, trimitere la dimensiunea rurală a utilizării curiei.
 
Frontonul este triunghiular, decorat cu o nişă arcuită pe care se mai pot observa urmele unei inscripții de datare: EPITETTET însemnând ”construit în”, urmat pe un rând mai jos de o serie de cifre dintre care se pot identifica cifrele 1 6 și parțial 0 8. Foișorul primește astfel un dublu sens, cel funcțional - de intrare - și cel simbolic - de reprezentare. Spațiul este mărginit de coloane rectangulare cu muchiile teşite și goluri cu închidere superioară arcuită. Planul faţadei este împărţit de o cornișă profilată acoperită cu țiglă. Golurile sunt închise cu tâmplărie de lemn și vitralii colorate în nuanțe de albatru. Decorația exterioară este minimală, cu ferestrele restangulare încadrate de borduri din tencuială profilară și brâu profilat la partea superioară.
 
Volumetria specială a clădirii este rezultanta construirii unui acoperiș înalt, de tip baroc transilvănean cu pantă frântă și învelitoare de șiță, imprimându-i curiei un puternic accent rural. Ies în evidenţă aerisirile din pod realizate sub formă de lucarne de mici dimeniuni dar bine proporționate în raport cu restul acoperișului. Cele două hornuri care delimitează coama sunt decorate cu forme elegante baroce cu goluri ovale și închidere arcuită. 
 
Curia este în prezent împărțită între membri familiei Páll, care au extins casa, folosind numai o parte din camerele originale pentru locuit. Restul casei nu este folosit. Terenul din faţa casei şi-a pierdut alura de curte de onoare de altădată, fiind folosit integral pentru activităţi agricole. Curtea mai păstrează anexele şi gardul, însă starea generală este de degradare. 
 
arh. Alexandra Stoica
 

Galerie foto

Exterior

Anexe

Arhivă

Bibliografie

BALÁZS,  NAGY, Ţinutul conacelor Trei Scaune, Sfântu Gheorghe, Háromszék Vármegye Kiadó , 2011.

 

MURADIN, KATALIN, Identificarea şi clasarea elementelor de arhitectură tradiţională din judeţul Covasna,  Teză de doctorat Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti, 1983.

 

 
Muzeul Naţional Secuiesc
www.hereditatum.ro
www.kezdiszentlelek.ro

 

 

Materialele de pe acest site se află sub licența
Creative Commons. Orice material poate fi preluat doar cu precizarea sursei (autor, titlul articolului și link către articolul original) și doar în scopuri necomerciale. Mulțumim.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License.