monument

Filia - Ferencz-Boda

COD LMI
CV-II-a-A-13215
JUDEȚ
ADRESĂ
84, sat FILIA; comuna BRĂDUŢ, Covasna
LOCALITATE
Filia
Erdőfüle (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIUNE
fără funcțiune actuală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2009: Macaveiu Sânziana, Rădulescu Ruxandra, Verenic Sorina
2012: Stoica Alexandra

Curia Ferencz-Boda este un ansamblu nobiliar secuiesc definitoriu pentru stilul de viață al micii nobilimi și modul în care acestea îmbinau armonios două stiluri de viață diferite, dar care le determinau invariabil existența, cea militară și cea țărănească impusă de necesitatea asigurării și susținerii statutului privilegiat. Analizând acest ansamblu descoperim un cadru arhitectural aparte, al curiilor secuiești și al modului de funcționare aflat în această permanență dualitate.

 

Gospodăria, de mici dimensiuni, se află în partea centrală a actualei așezări. Spre deosebire de casele din sat care sunt aliniate la stradă, curia se află restrasă de la front, accesibilă dintr-un drum de servitute. Situația inițială a fost însă diferită. Pe Prima Ridicare Topografică Iozefină (cca. 1775) se poate observa structura originală a satului, imediat după integrarea acestuia în rândul regimentelor de graniță austriece. Curia se află pe o insulă amplasată în centrul vetrei, în avantaj față de restul satului prin spațiul liber, amplu de care este înconjurată ca expresie a prestigiului și poziției privilegiate. Este de remarcat (în contextul secolului XVIII) amplasamentul porții și a casei în axul acesteia astfel încât să ofere o bună perspectivă asupra reședinței.

 

Curia este semnalizată de poarta impunătoare de zidărie de cărămidă cu stâlpi masivi şi două deschideri arcuite care facilitau accesul separat persoanelor și carelor. Pe paramentul de deasupra intrării este trecută o intervenție ulterioară,  datând din 1964.

 

Cea mai impresionantă clădire din ansamblu este casa nobilului, nucleul în jurul căruia se desfășura întreaga activitate a gospodăriei. Aceasta impresionează prin proporțile armonioase și scara umană a volumetriei, amintind de limbajul clar, modest dar nu sărăcăcios, al construcțiilor populare. Această impresie este întărită de decorația simplă, plastică a fațadei, de gingășia motivelor florale și a decorațiilor realizate în tencuială profilată care îi oferă un pitoresc aparte acestei curii.   
 
Conform unei inscripții gravate pe unul dintre ancadramentul de piatră păstrate, construcția datează din anul 1713. Alături de an sunt trecute monogramele BS desemnând inițialele comanditarului Boda Sandor, descendent al uneia dintre familiile locale de nobili mici secuiești, ajuns jude regal în Trei Scaune. Aspectul actual  al curiei se datorează cel mai probabil unei intervenții ulterioare din 1826 în care, după canoanele barocului transilvănean, i se modifică acoperișul și este realizat frontispiciul. Frontonul teșit apare ca influență stilistică din mediul săsesc prezent în Țara Bârsei, dovadă a interschimbului cultural în spațiul sud-transilvănean. 
 
Aceste modificări sau extinderi sunt specifice reședințelor nobiliare și sunt o consecință a unei nevoi specifice cu care se confruntă familia la un moment dat, fie aceasta mărirea averii, nevoia de reprezentare sau adaptarea construcțiilor la standarde noi de locuire. Este de  urmărit și analizat modul în care generațiile noi se raportează la moștenirea familială, preferând intervenția pe locuința existentă unei construcții noi. 
 
Împărțirea funcțională este repartizată pe niveluri. Camerele de dependințe și bucătăria se află la parter, etajul fiind integral locuibil. La etaj compartimentarea este tripartită, tipologie recurentă secuiască inspirată din locuința țărănească, cu hol de intrare din care se face trecerea atât spre salonul central cât și spre încăperile laterale, destinate domnului și doamnei casei. Camerele sunt integral tăvănite cu scândură groasă (dulapi) păstrată aparentă și șipci la îmbinare. Ferestrele sunt de dimensiuni egale și păstrează tâmplăria și obloanele de lemn cu oberlich (deschidere separată la partea superioară a tâmplăriei). 
 
Construit în concordanță cu stilului vremii, pridvorul se definește ca un volum separat cu acoperire în două ape,  poziționat pe fațada principală. Este individualizat de deschiderea cu arcadă și stâlpi robuști cu margini șanfrenate cu rol de belvedere (sau supraveghere) asupra moșiei. La parter se află intrările în clădire. Pe laterala nordică a pridvorului se face legătura cu spațiile de la etaj, intrarea fiind marcată atât de scările cu trepte tradiționale de lemn, cât și de arcul în plin cintru (semicircular) care preia în mod elegant profilatura brâului median. Pe fațada principală a pridvorului se află accesul spre parter, preferință întâlnită la majoritatea curiilor secuiești ca mijloc de a rezolva legătura spre spațiile aflate sub nivelul de locuit.
 
Ferestrele sunt bordate cu ancadramente realizate din tencuială profilată cu ramă dublă și mijloc tratat prin apăsarea secvențială a tencuielii. Solbancul de sub ferestre este de asemenea decorat cu un șir de triunghiuri din tencuială profilată. 
 
Decorația este de inspirație clasică, pilaștrii angajați colosali de factură barocă (pe întreaga înălțime a fațadei) dau un caracter monumental construcției. Colțurile casei, precum și îmbinarea cu pridvorul sunt accentuate de un șir dublu de pilaștrii. La partea superioară aceștia sunt încheiați cu capiteluri dorice despărțite de cornișa profilată prin firide înguste arcuite. Planul coloanei angajate este ornat cu un motiv floral realizat din tencuială profilată foarte asemănătoare motivelor populare secuiești.
 
Profilatura orizontală care desparte zidăria fațadei în două registre trădează tratarea mai atentă a fațadelor dinspre stradă și cea spre curte, inclusiv pridvorul, relevând mai mult un simț practic decât o dorință de fast.
 
Pe lângă locuință, în gospodărie se mai păstrează anexa de piatră care datează din perioada interbelică, conform inscripției realizate în tondo-ul aplicat deasupra intrării din stânga: 1927 BJ ES BR,  construită tot cu influențe populare.
 
Clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare. Grinzile de planșeu de la etaj sunt afectate de umezeală și un posibil atac biologic a dus la prăbușirea pe alocuri a planșeului, făcând dificil accesul în interior. Zidăria fațadei dinspre stradă prezintă fisuri care necesită lucrări rapide de întreținere.
 
arh. Alexandra Stoica

Galerie foto

Exterior

Interior

Anexe

Hărți

Bibliografie

BÍRÓ,  JÓZSEF, Erdélyi kastélyok (Castele din Transilvania), Budapesta: Új Idők Irodalmi Intézete (Singer és Wolfner) kiadása, 1943.

 
BALÁZS,  NAGY, Ţinutul conacelor Trei Scaune, Sfântu Gheorghe: Háromszék Vármegye Kiadó , 2011.
 
NAGY ISTÁN, Magyarország családai Czimerekkel és Nemzékrendi Táblákkal (Blazoanele şi genealogia familiilor nobiliare), Budapesta, 1857.
 
NAGY MARGIT, Reneszánsz és barokk Erdélyben (Renaştere şi baroc în Transilvania), București: Editura Kriterion, 1970.
 
MURADIN, KATALIN, Identificarea şi clasarea elementelor de arhitectură tradiţională din judeţul Covasna,  Teză de doctorat Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti, 1983.
 
Muzeul Naţional Secuiesc
 
www.hereditatum.ro
 
www.hlavathy.ro

 

Materialele de pe acest site se află sub licența
Creative Commons. Orice material poate fi preluat doar cu precizarea sursei (autor, titlul articolului și link către articolul original) și doar în scopuri necomerciale. Mulțumim.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License.