În 1937, avocatul şi omul politic Aurelian (Aurel) Bentoiu, construieşte pe moşia sa din Făcăeni, un conac de factură neoromânească, tocmindu-l ca meşter pe zidarul Tănase Teodorovici. Clădirea se găseşte la periferia localităţii, amplasată în inima fostei moşii de câteva hectare. Printre elementele caracteristice stilului naţional românesc care definesc conacul se remarcă conformarea acoperişului, ca element dominant al construcţiei, şi pridvoarele deschise, cel de la parter fiind susţinut prin coloane din zidărie cu capitel decorativ, iar cel de la etaj, de colonete sculptate în lemn.
Moşia este naţionalizată de comunişti în anii ‘50, iar Aurelian Bentoiu este condamnat politic în două rânduri, sfârşind în 1962 în închisoarea de la Jilava. Copiii acestuia, Pascal Bentoiu şi Marta (căsătorită Cozmin), continuă deprinderile intelectuale ale tatălui. Fiul ajunge compozitor, muzician şi muzicolog celebru, iar fiica scriitoare.
După un timp îndelungat în care a fost abandonat, acesta degradându-se, conacul este din nou locuit, însă actualii ocupanţi nu au puterea financiară să restaureze fostul conac.
