Castelul a aparținut familiei Kemeny şi a fost construit în anul 1805. În 1890 trece în proprietatea familiei Banffy, fapt ce a condus la un proces de extindere a sa în două etape.
Construit după model renascentist perfect simetric față de axa accesului, castelul a trecut printr-o primă etapă de extindere în 1890, când s-a ridicat corpul de sud-vest și turnul acestuia, care au o expersie arhitecturală de baroc târziu cu accente neoclasice. În aceeași perioada castelul a primit porticele din fațadele principale și secundare și frontoanele baroce puternic decorate.
Ce-a de-a doua etapă de extindere este incertă, nedatată, atunci când s-au ridicat turnul de nord-vest, corpul pentagonal de nord-est și corpul lateral de nord, modificând silueta vechiului castel.
În 1947, după naționalizare, a fost refuncționalizat în azil de copii cu dizabilități, clădirea suferind mari transformări interioare și exterioare, majoritatea de natură să modifice aspectul inițial dar mai ales să aducă degradări majore cauzate de lipsa de profesionalism în intervenții.
În 1997, castelul a fost abandonat, deși a rămas în proprietatea statului. Procesul de degradare a continuat atât din cauza neîntreținerii clădirii cât și din cauza intervențiilor anterioare. În perioada anilor 2000 au fost accesate fonduri pentru restaurarea castelului, formându-se Centrul Cultural Castel Sâncrai.
În prezent acesta este în proprietatea județului Alba și administrat de Centrul Cultural Castel Sâncrai. Lucrările de restaurare ale clădirii au fost finalizate iar castelul a fost deschis publicului larg.
