Ghergani - Ion Ghica Contribuie la acest monument

COD LMI
DB-II-a-A-17516
JUDEȚ
DAMBOVITA
ADRESĂ
localitate componentă GHERGANI; oraş RĂCARI, DN 71
LOCALITATE
Ghergani

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
fără funcțiune actuală, în curs de restaurare capelă
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2012-2013 : Corina Stoianovici, 2014: Anca-Raluca Majaru
Traseul domeniului din Ghergani al familiei Ghica începe în secolul al XVIII-lea când Maria Văcărescu, fiica marelui ban Barbu Văcărescu și rudă cu Ienăchiță Văcărescu se căsătorește cu banul Dumitrache Ghica (1718-1807). Prin această alianță moșiile Ghergani și Gămănești alăturate intră parțial în posesia familiei Ghica. Ulterior în decursul secolului sunt cumpărate părți pentru întregirea domeniului local.
 
Moșia este lăsată pe rând moștenire descendenților familiei Ghica: lui Scarlat Ghica (1750-1802), lui Dimitrie (Tache) Ghica, ctitor al bisericii domeniului Gămănești, lui Ion Ghica (1816-1897).
 
Acesta din urmă, scriitor, inginer, om politic, prim ministru în perioada antebelică și membru al Academiei Române, începe să folosească frecvent reședința după Unirea Principatelor când revine în țară. Din această perioadă a Principatelor aflăm din izvoarele scrise despre intețiile constructive ale sale pe domeniul de la Ghergani. În 1869, Ion Ghica avea deja o schiță de plan pentru o reședință pe care i-o înaintează împreună cu planul unei biserici arhitectului Dimitrie Berindei. Nu există dovezi clare despre implicarea arhitectului în proiectarea reședinței iar planul la care se face referire în sursa scrisă nu mai există.
 
În 1886 din corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri aflăm despre palatul de la Ghergani care era aproape terminat. Despre forma neoclasică a clădirii aflăm din fototeca INP (fostă DMI) că ar fi realizată de arh. Gh. Mandrea. Imaginea este o copie după un original aflat într-un album de familie realizat chiar de Ion Ghica în 1896.
 
Mențiunile din perioada interbelică despre palat sunt sporadice. Apare frecvent menționată capela domeniului. Nu există date referitoare la evoluția domeniului în aceast perioadă. 
 
În urma cutremuruli din 1940 se înregistrează pagube importante la nivelul etajului și al acoperișului, primul fiind demolat, peste parter ridicându-se un acoperiș provizoriu. În perioada premergătoare naționalizării din 1948, moștenitorii familiei Ghica inițiază procesul de clasare ca monument istoric pentru întreg domeniul, inclusiv capela, cererea lor fiind respinsă de Comisiunea Monumentelor Istorice.
 
Prin naționalizare domeniul este transformat în GAC (gospodărie agricola comunala) Ghergani. Funcțiunea se schimbă în spital raional în 1950 iar zece ani mai târziu în spital de copii. Această utilizare improprie generează o serie de modificări ale spațiilor interioare, recompartimentări și dotări specifice.
 
După 1990 a fost înfiinţată Fundația Ion Ghica ce dorea restaurarea domeniului prin concesionarea acestuia de la stat; demersurile nu s-au concretizat. În 2004 în urma procesului de retrocedare moșia revine moștenitorilor de drept.
 
Capela domeniului este realizată de arh. Dimitrie Berindei, aici găsindu-și odihna Ion Ghica și soția sa Alexandrina. Ridicată într-un stil neoromânesc timpuriu capela diferă de stilul palatului. Aceasta, asemeni palatului, a trecut prin cutremurele din 1940 și 1977 prezentând în prezent degradări majore ce necesită consolidare. În exterior se găsesc morminte ale membrilor familiei Ghica.