Râfov - Costache Cantacuzino Contribuie la acest monument

COD LMI
PH-II-m-A-16605
JUDEȚ
PRAHOVA
ADRESĂ
sat RÂFOV; comuna RÂFOV 30
LOCALITATE
Râfov

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
fără funcțiune actuală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2016: Raluca Zaharia, 2014: Mirela Săvulescu, 2012: Raluca Zaharia, 2011: Bogdan Costea

Conacul Costache Cantacuzino din Râfov este construit la sfârșitul secolului al 17-lea de boierii Râfoveni, ce dau și numele localității, și ajunge prin căsătoria Ruxandrei Râfoveanu cu unul din fii lui Matei Cantacuzino - Costache - în proprietatea familiei Cantacuzino. Perioada secolelor al 18-lea și al 19-lea moșia din Râfov rămâne în proprietatea familiei Cantacuzino.

 

În 1930 proprietatea ajunge în mâinile lui Gheorghe C. Cantacuzino, prin cedarea altor moștenitori a părților lor din moșie. Astfel, fiecare generație aduce modificări conacului pentru a îi da forma actuală.

 

Conacul se prezintă în spiritul edificilor cantacuzine din județul prahova și în stilul brâncovenesc, parter înalt boltit, pivnițe - partea cea mai veche a clădirii - destinate depozitării, etaj cu o loggie-foișor.

 

În 1948, conacul și întreaga moșie de 119 ha (teren arabil, pădure, grădină, heleșteu) este naționalizat și devine sediul local al IAS-ului. Între 1948 și 1999 domeniul este în proprietatea statului și în administrarea comunei Râfov. La un moment dat în perioada comunistă conacul servește drept sediu al primăriei, funcțiune care și-o păstrează până în 1992, când instituția se mută într-un sediu mai salubru și mai mic, mai ușor de întreținut. Conacul rămâne părăsit la dispoziția localnicilor pentru materiale de construcție și căutare de presupuse comori ascunse.

 

În 1999 conacul ruină este retrocedat moștenitorilor familiei Cantacuzino - dl. Constantin Șerban Cantacuzino. În 2004 se obține clasarea sa ca monument istoric după o evaluare, documentare întocmită în 1995 de funcționari ai Direcției pentru Cultură. În prezent construcția se găsește într-o stare avansată de degradare dar își păstrează parțial acoperișul. Prin retrocedarea proprietății fenomenul de spoliere de către localnici a fost limitat. Până în prezent nu s-au realizat lucrări de restaurare asupra monumentului istoric.


În imediata vecinătate a conacul se regăsește și vechea biserică de curte și ea aflată într-o stare de degradare avansată, fără a se fi restaurat vreodată.