Filipeştii de Pădure - Matei şi Toma Cantacuzino Contribuie la acest monument

COD LMI
PH-II-m-A-16486
JUDEȚ
PRAHOVA
ADRESĂ
sat FILIPEŞTII DE PĂDURE; comuna FILIPEŞTII DE PĂDURE 342
LOCALITATE
Filipeştii de Pădure

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
ruine
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2012, Raluca Zaharia, Diana Radu

Din cele câteva date istorice care au putut fi culese conacul Matei şi Toma Cantacuzino face parte dintr-o serie de palate şi conace cantacuzine ridicate de membrii acestei familii în aceeaşi arie geografică a judeţului Prahova, la mică distanţă atât spaţial cât şi temporar unele de altele. El se încadrează stilistic într-o arhitectură prebrâncovenească, fiind foarte probabil rezultatul aceleiaşi echipe de meşteri care au lucrat la palatele postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipeştii de Târg şi la palatul turn de la Măgureni.

 

Matei Cantacuzino este fiul postelnicului Cantacuzino, acesta similar fraţilor săi Draghici, Şerban şi Constantin îşi ridică reşedinţe demne de o familie viitor domnitoare al Ţării Româneşti. Aceste case sunt amintite în scrierile călătorilor străini care îi vizitează şi care petrec perioade de timp în Muntenia. Nu era deloc neobişnuit ca într-o zi alaiul boieresc să plece de la Filipeştii de Târg din palatul postelnicului Cantacuzino, pentru ca să ia masa la Filipeştii de Pădure la casele agăi Matei Cantacuzino pentru ca să viziteze reşedinţa de la Mărgineni şi să încheie cu palatul lui Drăghici de la Măgureni.

 

Matei şi soţia sa Bălaşa împreună cu fiu acestuia Toma Cantacuzino sunt ctitorii bisericii din Filipeştii de Pădure aşa cum o atestă pisania. Biserica a beneficiat de o atenţie deosebită fiind obiectul unor campanii susţinute de restaurare încă din anii 1930. Pe de altă parte, cum este cazul şi altor monumente istorice aflate în aceeaşi localitate în mediul rural, când unul dintre ele primeşte ajutorul financiar şi tehnic pentru restaurarea sa celelalte pierd. La fel s-a întâmplat şi cu conacul Cantacuzinilor de la Filipeştii de Pădure.

 

O altă personalitate, poate mai celebră decât aga Matei Cantacuzino este spătarul Toma, fiul acestuia. Toma a fost spătar sub Constantin Brâncoveanu în perioada anilor 1690-1700, exact în perioada dificilă în care domnitorul încerca să menţină echilibrul puterilor în regiune şi să prevină o implicare mult mai dură a turcilor în politica internă a Ţărilor Române.

 

În acest context politic, Toma Cantacuzino trece împreună cu trupe române de partea ruşilor în 1711, unde în primeşte onoruri, terenuri şi titluri, turcii considerând acest gest drept o trădare a domnitorului. Acest incident este începutul sfârşitului pentru Constantin Brâncoveanu. În 1714 Constantin Brâncoveanu este ucis la Contantinopol după ce fusese mazilit.

 

Povestea lui Toma Cantacuzino continuă la curtea ţarului Rusiei unde devine comandantul unui corp de gardă special creat pentru el. Favorurile care i se oferă sunt susţinute şi de Dimitrie Cantemir, astfel încât după moartea lui Brâncoveanu, în perioada de prigonire a cantacuzinilor, soţia Maria şi fiu lui Toma Cantacuzino pleacă să-i fie alături în Rusia.

 

Casa acestora intră odată cu partajul averilor brâncoveneşti în posesia domniţei Bălaşa Brâncoveanu şi a soţului său Manolache. Domniţa Bălaşa este cunoscută istoric pentru biserica şi aşezămintele ridicate în Bucureşti. Cum şi dacă aceştia doi au locuit sau exploatat casele de la Filipeştii de Pădure nu este cunoscut. Amplasamentul conacului pe ruta de retragere spre munţi în cazul unui atac turcesc nu l-a favorizat în războaiele ruso-turco-austrice ale secolului 18.

La mijlocul secolului 19 când artistul Carol Isler desenează monumentul în compania bisericii şi a cimitirului casele erau deja ruinate.

 

În prezent, casele sunt în ruină așa cum le-a cunoscut şi Carol Isler. Nimic nu s-a schimbat. Un releveu datând din 1980, întocmit de dl. arh. Călin Hoinărescu, ne prezintă casele sub o nouă înfăţişare, ceea ce ne duce cu gândul unei folosiri ulterioare a ruinelor. Cum s-a realizat acest lucru a rămas un mister în ciuda cercetărilor făcute.

 

În prezent ruinele caselor Matei și Toma Cantacuzino sunt într-o curte împărțită de o școală generală, secția de poliție și primăria localității. Niciuna din aceste autorități nu fac nimic pentru protecția sitului monument istoric dintre care în prezent se păstrează doar bolțile și parțial zidăria parterului.