Izvoru - Perticari - Davila Contribuie la acest monument

COD LMI
AG-II-a-B-13709
JUDEȚ
ARGES
ADRESĂ
sat IZVORU; comuna IZVORU 156 , în fostul sat Izvoru de Sus
LOCALITATE
Izvoru

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
fără funcțiune actuală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2011: Cosmin Vlăsceanu
În câmpia înaltă a Piteștilor în județul Argeș în jurul anului 1850, domeniul era în proprietatea familiei boierești Petricari. Istoria face ca aceasta familie să se înrudească cu familia Davila la sfârșitul secolului al 19-lea. Petricarii reprezentau mica boierime românească din zona de câmpie. Ion (Jean) Petricari (1851 - 1919) , militar de carieră, distingându-se în Războiul de Independență din 1877 și ulterior - până în 1885 aghiotant al regelui Carol I, se căsătorește în 1887 cu Elena Davila. 
Istoria familiei Davila începe în Țările Române cu Carol Davila, de origine italian, erou al Războiului de Independență și apropiat al regelui Carol I, fondatorul sistemului de sănătate în Țările Române, care se împământenește prin căsătoria cu Ana Racoviță descendentă a familiei Goleștilor. Patru ani mai târziu, în 1865, se naște Elena Davila viitoarea soție a lui Jean Petricari.
În 1902, Jean Petricari se retrage din funcția de comandant al Arsenalului Armatei și împreună cu soția sa se stabilesc la Izvoru.
 
Istoria domeniului continuă, cuplul întemeind aici primul spital gratuit din mediul rural din Țările Române și construind în 1905 conacul actual. Conacul este amplasat în mijlocul unui parc-pădure și reia stilul arhitectural german. Toate cele trei nivele ale sale cuprindeau încăperi amenajate în spiritul epocii, locul devenind în scurt timp destinația vacanțelor aristocrației românești. Un salon mare și spații de primire la parter, cabinete de lucru și dormitoare la etaj. Lângă conac s-a ridicat o casă de oaspeți de dimensiuni reduse, pentru a fi folosită în vizitele prietenilor și apropiaților, dar și a membrilor Casei Regale.
Amenajarea parcului de mari dimensiuni a început în 1904 după planurile arhitectului peisagist francez E. Redont, găsite în arhivele naționale.
 
La începutul secolului 20, Jean și Elena Petricari sunt aleși drept educatorii lui Carol II-lea și al principesei Elena. La Izvoru, sunt amintite lecțiile de scrimă ale bătrânului general și cele de etichetă ale doamnei sale. Elena Davila a făcut parte din anturajul de curte al Reginei Maria alături de Martha Bibescu, Maria Cantacuzino și alte doamne ale înaltei societăți române.
 
În 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, Jean Petricari, general, ajunge ofițer de legătură cu Marele Cartier General Italian. Prinde finalul războiului și Marea Unire, pentru ca să moară în 1919.
  
După moartea sa, Elena rămâne să administreze domeniul și averea soțului său. Ea se dedică actelor caritabile în mediul rural, ridicând pe moșia de la Izvoru un monument dedicat eroilor, o școală de arte și meserii pentru comunitatea locală, două școli și două grădinițe. În perioada celui de-al doilea război mondial, domeniul de la Izvorul adăpostește refugiați din Basarabia.
 
In 1947, domeniul se naționalizează devenind pe rând sediu CAP și casă de copii. La începutul anilor 90, construcțiile se găseau într-o stare satisfăcătoare putând fi reabilitate. În urma unui proiect de restaurare eșuat inițiat de autoritățile locale cu fonduri franceze, conacul este consolidat prin îmbrăcarea atât la înterior cât și la exterior în beton. Planurile nu au fost niciodată duse la bun sfârșit domeniul ajungând să fie vandalizat de localnici. În prezent casa de oaspeți și conacul se găsesc într-o stare avansată de degradare făcând restaurarea lor aproape imposibilă. Între timp domeniul a fost retrocedat trecând în proprietate privată.