COD LMI
AR-II-a-B-00593
JUDEȚ
ARAD
ADRESĂ
La marginea localităţii, la cca. 400 m de râul Mureş, sat BULCI; comuna BATA, Arad
LOCALITATE
Bulci
Bulciu (RO)
Bâlci (RO)
Bâlciu (RO) Bulcs (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
fără funcțiune actuală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2010: Oprescu Ileana, Majaru Anca
2011: Majaru Anca
Ansamblul nobiliar Mocioni este amplasat în inima satului Bulci, comuna Bata, unitate administrativ-teritorială situată situată în sud-estul județului Arad. Aflat în apropierea malului sudic al râului Mureș, ansamblul este poziționat în axul străzii principale a localității, dominând, prin delicatețea fondului construit și prin amploarea și masa vegetației parcului, întregul peisaj înconjurător.
 
Astăzi ansamblul, ce figurează ca monument clasa B în Lista Monumentelor Istorice, are ca element-cheie central clădirea reședinței Mocioni, impresionantă prin eleganță și masivitate, deservită de o serie de anexe (casa servitorilor, grajduri, garaj de mașini, seră) și înconjurată de amplul parc dendrologic.
 
Un prin ansamblu nobiliar de mici dimensiuni este construit pe actuala parcelă la începutul secolului al XIX-lea și era alcătuit dintr-o reședință nobiliară de mici dimensiuni – înglobată ulterior în corpul central al palatului actual, înconjurată de un parc amenajat. Dacă despre comanditarul acestui prim proiect nu se cunosc suficiente informații, este știut faptul că ansamblul, împreună cu întreg domeniul înconjurător, ajung în 1858 în posesia lui Antoniu I Mocioni de Foen.
 
Familia de origine aromână Mocioni (Mocsonyi) a fost, în cadrul scenei socio-politice a Imperiului Austro-Ungar, una dintre cele mai distinse familii nobiliare ale epocii moderne. Cărturari de seamă și oameni politici abili, membrii familiei se impun prin participarea activă la lupta pentru afirmarea identității românilor din acest spațiu, conducând abil scena politică bănățeană timp de opt decenii. Pentru a-și consolida imaginea burgheză, într-o lume ostilă față de minoritățile etnice, și pentru a deveni un pilon de referință al mediului românesc regional, familia Mocioni duce o politică de cucerire treptată a mediului socio-cultural regional și de extindere a dominații asupra unei părți din ce în ce mai mari a teritoriului regional. Astfel membrii familiei își achiziționează numeroase domenii în zonă și dezvoltă, ca piloni centrali ai acestor moșii și totodată ca semn al prosperității, cinci ansambluri nobiliare impresionante: la Birchiș (ars în 1944), la Vlaicovăț (astăzi în Serbia), la Foeni (jud. Timiș), la Căpâlnaș (jud. Arad) și la Bulci.
 
Antoniu Mocioni, după ce achiziționează în 1857 moșia din Bulci, extinde clădirea rezidențială existentă cu cele două aripi laterale (citibile și astăzi în volumetria reședinței), dându-i mai multă prestanță și transformând-o într-o veritabilă reședință nobiliară. De asemenea, Antoniu finanțează construcția a numeroase case pe domeniul de la Bulci, a școlii și a bisericii catolice a satului, lucrările fiind finalizate în perioada 1870-1871. Fiul acestuia, Zeno, își aduce aportul la evoluția clădirii prin subtile proiecte de cosmetizare a fațadei și redecorare, extinzând totodată întrebul ansamblu: achiziționează pachetul de parcele de vis-a-vis, amenajează coerent peisager întregul lot și îl dotează cu o serie de anexe indispensabile vieții nobiliare.
 
Ultimul descendent al familiei Mocioni, Antoniu II Mocioni, a devenit în contextul României Mari maestru vânătorilor regale. Acesta intervine asupra ansamblului moștenit în 1908, aducându-l la forma vizibilă de astăzi, reamenajând inclusiv spațiile interioare ale clădirii, pentru a deveni demne de găzduirea membrilor familiei regale și a cortegiului de vânătoare a acesteia. Tot Antoniu II va dezvolta treptat pitorescul aparte al parcului, îmbogățindu-l cu noi specii de arbori și cu o impresionantă seră, construită în 1912, în gustul specific al epocii.
 
Instalarea regimului comunist a dus la decăderea domeniului, după ce lui Ionel Mocioni-Stârcea (fiul adoptiv al lui Antoniu II Mocioni de Foen) îi vor fi confiscate moșiile și implicit ansamblul nobiliar. În perioada 1953-1956, acesta din urmă a funcționat ca sediu al G.A.S-ului din localitate, primind o serie de intervenții de consolidare în 1953, iar mai apoi a fost refuncționalizat în spital de neuropsihiatrie și ulterior în sanatoriu TBC, care a continuat să existe până în primăvara anului 2011. În prezent, după finalizarea procesului privind retrocedarea în 2012, ansamblul a rămas în administrarea Spitalului Județean Arad.
 
drd. arh. Anca Majaru