Imper - Balássyi Contribuie la acest monument

COD LMI
HR-II-m-B-12846
JUDEȚ
HARGHITA
ADRESĂ
288, sat IMPER; comuna PLĂIEŞII DE JOS, Harghita
LOCALITATE
Imper
Casonul Mare (RO)
Kászonimpér (HU)
Kászonimpérfalva (HU)
Impérfalva (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
muzeu
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2008: Ercuș George, Vernica Vlad, Mihăiescu Andrei, Vlăsceanu Matei
2009: Căpitanu Andra, Cristescu Noemi, Anghel Olivia
TIP PROPRIETAR
Privat
STAREA DE CONSERVARE
Foarte bună

Sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX nu anunță numai înființarea primului imperiu sub conducerea lui Napoleon, dar și răspândirea unui nou curent stilistic, cel al neoclasicismului.

 
Descoperirile arheologice precum și studiile realizate pe multe dintre ruinele Antichității au condus la formarea unui nou sistem de criterii în ceea ce privește arta și formele sale de manifestare care prefera simplitatea şi rigoarea artei clasice rigoarea, respingând barocul și formele curbe ale rococo-ului. Neoclasismul este în permanenta căutare a echilibrului artei clasice grecești fiind mai impunător impunător şi mai sobru. Formele arhitecturale derivă din ideile Iluminismului despre responsabilitatea socială, ordine, simplitate, uniformitate. În Transilvania neoclasicismul este preluat în primul rând de marea nobilime, care folosește noul stil în construcția palatelor urbane, stil care va fi ulterior preluat și de mica nobilimea din mediul rural, dornică să se ralieze la noile curente ideologice. În Secuime se remarcă prezența unor clădiri realizate în noul stil dar adaptat condițiilor și tradițiilor stilistice locale, încă aflate sub influența formelor baroce compatibile cu formele de expresie populare secuiești. Întâlnim astfel construcții în care se amestecă atât gustul pentru rigurozitatea clasică dar și menținerea formelor baroce și populare consacrate.
 
Un caz deosebit în acestă direcție o reprezintă curia familiei Balásy, originară din Imper și care a intrat în rândul stării conducătoare odată cu înnobilarea soldatului secui Balásy Imre de principele Apafi. Alianțele matrimoniale cu alte familii nobiliare precum și ocuparea celor mai importante funcții din Ținutul Cașinului măresc în timp averea și posesiunile familiei. 
 
Cel mai cunoscut membru al familiei este Balásy Simon József III, jude regal al Scaunului Ciuc care în 1833 ridică la Imper o curie care marchează trecerea de la barocul transilvănean târziu la  neoclasicism, pentru realizarea căreia a contactat o echipă de meșteri vienezi care să supravegheze lucrările de șantier.
 
Amplasată în centrul satului curia este cea mai impunătoare construcție din sat. Se distinge în mod deosebit prin alura sa urbană dar şi prin acoperișul înalt, specific reședințelor secuiești cu frontonul teșit pe laturile scurteși decorația de factură neoclasică.
 
Iniţial intrarea se realiza pe latura nordică, fiind semnalată de o poartă de zidărie cu fronton triunghiular, semn distinctiv în societate pentru statutul superior al familiei. La ora actuală poarta nu mai există, fiind distrusă probabil în perioada regimului comunist în care au deschis un drum nou care să traverseze proprietatea în imediata vecinătate a clădirii, pe latura sud-estică, moment în care nu s-a distrus numai poarta, dar și modul de percepere al clădirii din spațiul public. Imaginea se mai poate vedea în fotografiile din 1953 realizate de arhitectul maghiar Kos Karoly aflată în galeria Societății Etnografice Kriza Janós.
 
Planimetria este simplă, rectangulară, primind spații necesare atât funcției publice, de reprezentare cât și camere de locuit și încăperi conexe. Pivnița este pe jumătate deasupra solului, apărând la exterior ca soclu și se desfășoară sub toată amprenta clădirii fiind acoperită cu un sistem de bolți baroce cu bază dreptunghiulară din cărămidă şi arce dublou. 
 
Cel mai important spaţiu de la parter este salonul interior boltit, amplasat central şi accesibil de pe latura nord-estică. Restul camerelor se desfășoară în jurul acestui spațiului şi sunt acoperite cu bolți în cruce. Pe latura sudică, în prelungirea salonul se află loggia cu rol de belverede cu trei arcade semicirculare separate de pilaștrii masivi. 
 
Accesul la etaj se realizează pe latura nordică printr-o scară cu trepte de lemn acoperită cu bolți rampante. Camerele destinate locuirii relaţionează între ele şi sunt tăvănite. Fiecare dintre acestea beneficiază atât de lumină naturală dar și de o panoramă asupra munților din jur. În încăperea centrală se afla sala de armament și biblioteca, importantă în epocă pentru că păstra întreaga arhivă a Scaunului Cașin, distrusă însă în bombardamentele din 1944.
 
Decorația exterioară este realizată conform noilor concepte neoclasiciste venite pe filiera vieneză. Fiind construită pe un teren în pantă, soclul de pe latura sud-vestică primește o tratare specială. Pe laterale este tratat cu  bosaje aplatizate realizate în tencuială în care vin decupate golurile de uși și ferestre. Fațadele longitudinale sunt riguros împărțite pe trei registre atât pe verticală cât și pe orizontală. Partea centrală primește un grad de detaliere mai ridicat, fiind la rândul ei formată din alte trei registre. 
 
Tratamentul paramentului amintește de tehnica renascentistă de eliberare progresivă a decorației pe verticală, de jos în sus, prin reducerea consistenţei stitistice a bosajului. Partea centrală este ornată cu pilaștrii plați angajați cu capiteluri ionice la parter și corintice la etaj peste care sunt așezate cornișele profilate marcatoare de nivel acoperite cu țigle tip ”solz”. Ferestrele primesc și ele un tratament special în funcție de importanța camerelor pe care le luminează. Cele marginale și de pe laturile secundare sunt încadrate de borduri din tencuială profilată lățite la părțile inferioară și superioară unde vin decorate cu casete, urmând ca inchiderea de sus să se realizeze cu brâuri profilate. Ferestrele amplasate central sunt decorate diferit, la partea inferioară de casete profilate cu decorație cu motive geometrice circulare. Deasupra golurilor se află forme semicirculare asemenea unor motive solare cu benzi convergente.
 
Acoperișul înalt este depășit de cele două hornuri cu brâuri profilate care poartă însripționată data edificării ANNO și 1833. 
 
După distrugerea din 1944, clădirea a fost refăcută în anii 1970. În prezent, clădirea se află în  proprietatea Bisericii romano-catolice, fiind folosită ca bibliotecă și muzeu folcloric local, reprezentanții clerului bisericesc din sat dorind restaurare acesteia și transformarea în școală și cămin pentru copii. 
 
Nu departe de curia Balásy se află capela ridicată de familia nobiliară Bornemissza care de asemenea a avut posesiuni în sat. Zona etnografică aparte, Ținutul Cașinului păstrează o rezervație de construcții tradiționale secuiești.
 
arh. Alexandra Stoica