Localitatea Răscruci a fost atestată prima dată în documente în 1325, sub numele Valazut. Ea a ajuns în proprietatea familiei Bánffy în 1405, ca parte a moşiei din Bonţida. Nu se ştie precis când a fost construit conacul familiei din Răscruci, dar presupunem că a existat deja în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când a fost locuit de baronul György Bánffy (1739–1805), comite de Dăbâca şi Crasna, şi soţia sa, Zsuzsanna Wesselényi (1743–1800). În timpul comitelui Bánffy, între 1792 şi 1805, întrunirile şi arhivele comitatului Dăbâca au fost ţinute în sala de la etajul „casei sale fastuoase”. Pe harta primei ridicări topografice militare (1769–1773) se vede o singură clădire pe partea dreaptă a drumului, această clădire în forma T putând fi antecedentul castelului de azi. Pe baza inventarelor de la începutul secolului al XIX-lea (1809, 1812, 1821) putem afirma că acest conac a fost o clădire cu subsol, peste partea sa centrală la nivelul etajului se afla o sală mare (palatul mare de sus), celelalte încăperi de la etaj nefiind finalizate... (continuarea pe Enciclopedia Maghiară din Transilvania)