Zagon - Mikes-Szentkereszty Contribuie la acest monument

COD LMI
CV-II-a-A-13326
JUDEȚ
COVASNA
ADRESĂ
128 A, sat ZAGON; comuna ZAGON, Covasna
LOCALITATE
sat ZAGON; comuna ZAGON
Zágon (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
centru cultural
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2009: Moroianu Emilia, Albu Oana

În satul Zagon din sud-estul depresiunii Târgu Secuiesc se află curia Mikes-Szentkeresty, construcţie specifică pentru reşedinţele din Ţinutul Secuiesc cu planimetrie dreptunghiulară şi pridvor anexat. De dimensiuni modeste, curia iese în evidenţă prin acoperişul înalt realizat în stilul barocului transilvănean cu pantă întreruptă acoperit cu şindrilă. 

 
Teritoriu aflat pentru multe secole în proprietatea uneia dintre cele mai vechi şi înstărite familii nobiliare secuieşti, Mikes de Zăbala, satul Zagon se află aşezat între două culmi muntoase, având un amplasament strategic în vederea apărării graniţelor sud-estice transilvănene. Istoria proprietăţilor nobiliare este un lung şir de transformări rezultate de deposedări şi împroprietăriri, lărgiri de domenii în urma căsătoriilor, achiziţionări în vederea creşterii capitalului economic, iar familia Mikes nu face excepţie. Aşezarea intră în proprietatea familiei Mikes în anul 1578 alături de alte domenii din Păpăuţi, Pachia, Brateş, Covasna, Moacşa şi Reci în urma unei donaţii din partea principelui Báthori Zsigmond lui Mikes Mihály, ca răsplată pentru devotamentul şi prestaţiea militară. 
 
Această reşedinţă este cunoscută în istoriografie ca fiind casa părintească a lui Mikes Kelemen, considerat fondatorul literaturii maghiare transilvănene. Deşi provine dintr-o familie de confesiune reformată, este îndrumat spre cursurile la Colegiul Iezuit din Cluj-Napoca înfiinţat pentru promovarea Contra-Reformei, dar prin băncile căruia trec fiii celor mai de seamă familii princiare sau nobiliare, indiferent de confesiune. Se bucură de poziţii politice importante, mărind considerabil averea familiei, în special datorită principelui Apafi I care îi donează domeniile familiei Béldi de la Ozun (Covasna) şi Budila (Braşov) în anul 1679. Cea mai importantă funcţie pe care o va deţine de-a lungul vieţii este de şambelan al principelui Rákoczy Ferencz II, ultimul  principe transilvănenean, fiind nevoit să fie alături de acesta în conflictele cu Habsburgii.  În anul 1693 Mikes Mihály, membru al Guberniului şi căpitan general în Trei Scaune, este ridicat la rang de baron, iar în 1696 la rang de conte, primind şi domeniul de la Zăbala unde îşi stabileşte reşedinţa.
 
Personalitatea şi destinul lui Mikes Kelemen trebuie analizate în contextul momentului de tranziţie a principatului de la începutul secolului XVIII. După anexarea la Imperiul, Transilvania intră sub conducerea împăratului Leopold I, riscând să-şi piardă o parte din privilegii, dar mai ales din autonomie şi putere. În 1704 Dieta din Transilvania în alege însă drept principe pe Francisc Rákoczy care, deşi crescut şi educat la curtea imperială, este adeptul separării de Casa de Habsburg. Susţinut de nobilimie porneşte împotriva habsburgilor o mişcare ofensivă rămasă în istorie sub numele de Răscoala Curuţilor. Conflictul durează până în 1711 când, prin semnarea Păcii de la Satu Mare, Transilvania intră definitiv sub autoritatea Imperiului Habsburgic. În urma înfrângerii, Rákoczy este nevoit să aleagă calea exilului escortat de un grup de nobili apropiaţi din care făcea parte şi Mikes Kelemen. Acesta părăseşte Zagonul pentru a călători alături de principe în Europa, având posibilitatea de a interacţiona şi cunoaşte mediul cultural din marile centre nobiliare din Polonia, Anglia, îşi petrece chiar cinci ani la curtea regelui Ludovic al XIV-lea în Franţa. Printre privilegiile oferite de viaţa la curtea princiară se află numeroasele legături cu lumea intelectuală europeană. Intră în contact cu literatura occidentală franceză care îi va influenţa profund opera literară de mai târziu. Din 1717 în însoţeşte pe Rákoczy la Robosto (port în estul Turciei de azi cu deschidere la Marea Marmara), neştiind că va rămâne acolo până la sfârşitul vieţii. Indiferent de demersurile făcute de familie, curtea vieneză îi va interzice accesul în Transilvania, inclusiv după moartea lui Rákoczy.
 
Chinuit de împrejurări politice şi dezamăgiri personale cauzate de imposibilitatea întoarcerii în Transilvania, Mikes îşi găseşte alinarea în textele sale literare. Emblematice pentru personalitatea sa literară sunt cele 207 de Scrisori din Turcia, scrise în perioada a patru decenii (1717-1758) și vizibil pătrunse de influenţele stilistice franceze cunoscute la curtea imperială, destinate unui personaj imaginar, contesa E.P., căreia îi sunt adresate ca o confesiune, un jurnal epistolar de o importanţă remarcabilă pentru literatura de secol XVIII. Scrise în limbaj maghiar secuiesc, textele sunt semnificative și pentru sentimentul de patriotism al scriitorului de a aparţine Ţinutului Secuiesc şi Transilvaniei. Reuşeşte printre altele şi să realizeze o monografie a Imperiului Otoman prin descrierea caracteristicilor sale culturale, confesionale şi politice. În ultima parte a vieţii primeşte permisiunea de a coresponda cu familia sa, cărora le scrie în aceeaşi manieră stilistică în care continuă să descrie lumea orientală.
 
Deşi existenţa unei curii Mikes la Zagon datează încă din secolul XV, prima datare exactă a unei intervenţii, fie de construire, modificare sau extindere a casei se află inscripţionată pe una dintre grinzile de la interior alături de monogramele proprietarilor ANNO D[OMI]NI  1632 11 IUNII B:M: E: D:  care îi poate desemna pe Mikes Benedek şi soţia sa Dániel Erzse. După înăbuşirea Răscoalei Curuţilor şi plecarea lui Mikes Kelemen în exil, proprietăţile familiei din Zagon sunt confiscate. Cu această ocazie, în anul 1716 se realizează un inventar în care este menţionată o gospodărie prosperă care suprindea o casă de piatră cu acoperiş de paie, precum şi anexele: clădirea etajată de poartă, casă de lemn cu pridvor, un grânar de lemn, bucătărie, cuptor, două grajduri, unul pentru 32 de cai şi unul pentru 12 cai, grajd de animale, şopron pentru căruţe, şură şi ruinele unei case de piatră.
 
Cea care va beneficia de această confiscare familia Szentkeresty, cunoscută mai ales pentru castelul de la Arcuş, reşedinţa principală a familiei. În 1718 primeşte ca donaţie domeniul familiei Mikes, urmând ca la scurt timp, în 1723, Syentkeresty András să fie ridicată la rang de baron. Familia Mikes rămâne însă una dintre cele mai puternice şi influente în teritoriul secuiesc, mai ales ramura de Zăbala. Începând cu mijlocul secolului XVIII se înregistrează prima căsătorie între  Szentkeresty Zsigmond, baron de Zagon şi baroneasa Mikes Zsuzsanna din Zăbala, fiica lui Mikes Antal, cel căruia îi este atribuită cupola de la Ozun, de unde și posibila influenţă asupra arhitecturii reşedinţei din Zagon. Nu cunoaştem data construcţiei cupolelor de la Zagon sau Ozun,  stilistic poate fi încadrată în mijlorcul secolului XVIII, perioadă care corespunde cu perioada de exil a lui Mikes Kelemen. În această cheie devine mai uşor de analizat afinitatea stilistică în construirea cupolei la reşedinţelor familiei sau membrilor Mikes, o întrepătrundere aparte între arhitectura tradiţională secuiască şi stilul oriental al cărei exponentă prin excelenţă este cupola de tip „bulb”, devenită simbol arhitectural al familiei. 
 
Domeniul poate fi cu uşurinţă identificat în Ridicarea Topografică Franciscană (aprx. 1860) în care se observă domeniul nobiliar cu casa de locuit în poziţia centrală în jurul căreia, spre străzile laterale, se desfăşoară anexele. Imaginea poate fi întregită cu descrierea din următorul inventar realizat din 1840. Pe domeniul nobiliar găsim mentionate pe lângă casa nobililor: poartă, casa de oaspeţi, grajd, şopron, grânar de piatră, casa bucătarului, sera, bucătărie de piatră, trei grajduri şi şopron de căruţe, şură, case pentru jeleri.  
 
În imaginile de epocă din secolul XIX regăsim atmosfera orientală a curiei potenţată de vegetația luxuriantă prezentă la Zagon. În apropierea intrării este plantat un cactus impresionant iar pridvorul este în întregime acoperit cu iederă, fiind lăsată numai o deschidere deschidere pentru intrare. Pe lângă cupola existentă pe pridvor mai exista o cupolă care se afla deasupra unui pavilion lateral de intrare.
 
Planimetria este o formă inspirată din locuinţa tradiţională. Interiorul este definit cu un spaţiu central spre care se deschid încăperile cele mai importante din casă. În structura clădirii se observă extinderea pivniţei anterioare delimitată de pereţi cu secţiune mai groasă. 
 
Reprezentativ pentru clădire este pridvorul, modificat şi lărgit de baronul Szentkeresty în 1903. Intrarea a rămas pe faţada principală, fiind precedată de scări de piatră evazate spre grădină, model întâlnit şi la alte reşedinţe din Transilvania şi Banat. Porticul este realizat în registru dublu, din coloane lise cu capiteluri ionice dispuse individual pe socluri unite de baluştrii deasupra cărora este amplasată o balustradă de piatră. Imaginea actuală poartă un aer neoclasicizant. Deasupra colonadei se află antablamentul trifglifat şi metopat, specific stilului cu influenţe clasice. Acoperiş nou este racordat celui vechi. Silueta sa este înaltă, cu influenţe neogotice, realizat în patru ape cu învelitoare de şită.
 
Reprezentativ este şi grănarul de piatră aflat în apropierea curiei, construit la mijlocul secolului XVIII cu acoperiş în două ape şi fronton teşit pe laturile scurte, influenţă stilistică din Ţara Bârsei. Alături de acesta se mai păstrează din ansamblu stâlpii porţii de intrare şi o parte din parcul care înconjura iniţial locuinţa nobiliară.
 
Reşedinţa s-a aflat în proprietatea familiei Syentkeresty până în 1924. În anul 1945 clădirea a fost cumpărată la licitaţie de comuna Zagon urmând ca în perioada regimului comunistă să fie folosit ca centru medical. Spaţiul interior a fost recompartimentat, iar finisajele incompatibile cu materialele tradiţionale şi calitatea slabă a execuţiei au dus la degradarea edificiului. În anii 1990 clădirea a fost restaurată şi transformată în centru de cultură regional şi punct de informare despre istoria familiei şi reşedinţelor Mikes, precum şi un muzeu memorial dedicat artistei Kiss Manyi, originară din Zagon.
 
arh. Alexandra Stoica