Malu Mare - Bebe Poenaru Contribuie la acest monument

COD LMI
neclasat
JUDEȚ
DOLJ
ADRESĂ
Str. Căpșunilor nr. 274
LOCALITATE
Malu Mare

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2017: Alexandru Buzatu; 2007 - Dragos Andreescu, Mihai Popescu - Monumente Pierdute

          La ieșirea din Craiova înspre portul dunărean Bechet, în comuna Malu Mare, cu vedere din șoseaua națională și în spatele unui gard de joasă înălțime, semitransparent, se poate remarca silueta unui conac impunător, masiv, ce domină câmpul vizual în care se înscrie. Un volum monolit și înalt dezvoltat pe demisol, parter, etaj și pod/mansardă, la care se adaugă un al doilea etaj, parțial, ce se dezvoltă în cuprinsul unui pavilion de colț mai înalt, tip turn, accesibil prin intermediul unui chepeng, conacul în cauză a aparținut unui anume boier Constantin (Bebe) Poenaru, de profesie magistrat, și a fost construit în preajma anului 1900 într-un stil arhitectural tipic perioadei și zonei, anume un eclectism de școală franceză, în spiritul principiilor și al orientărilor estetice promovate de către academia de arte frumoase din Paris (École Nationale Supérieure des Beaux-Arts) – motiv pentru care acest stil mai este întâlnit uneori și sub denumirea de „academism francez” sau „beaux-arts-ism”. În momentul de față, conacul se află în curtea Liceului Tehnologic „Ing. Ionete Laurian” din Malu Mare (Grup Școlar Agricol), fiind retrocedat unor moștenitori ai boierului Poenaru, însă abandonat de câțiva ani și, pe cale de consecință, aflat într-o stare relativ avansată de degradare.

 

          Din punct de vedere arhitectural, conacul se remarcă în mod special printr-o volumetrie de ansamblu de tip asimetric și/sau disimetric, ce se întâlnește mai rar în contextul stilului eclectic de școală franceză menționat anterior. Astfel, anumite porțiuni de fațadă și anumite subansambluri volumetrice (pavilioane) sunt tratate conform principiilor simetriei și ale axialității, însă „asamblarea” acestor părți în desenul global de fațadă și în volumetria de ansamblu se realizează într-o manieră asimetrică și/sau disimetrică, căutându-se o stare de echilibru compozițional între elemente diferite, dar relativ echivalente.

 

          Concret, fațada principală prezintă un pavilion de colț stânga mai amplu și mai jos ca înălțime, ce primește un fronton triunghiular și un acoperiș cu pantă domoală, respectiv un pavilion de colț dreapta mai îngust dar mai înalt, ce primește acel etaj în plus față de restul clădirii, prin intermediul unui volum de tip turn, cu acoperiș înalt, mansardat, tip trunchi de piramidă. Această rezolvare asimetrică - dar echilibrată din punct de vedere al gabaritelor – generează asimetrie și pe fațadele laterale, iar singura fațadă ce se apropie de imaginea tipic simetrică a stilului rămâne cea posterioară (deși nici aici nu este vorba despre o simetrie perfectă). Așadar, volumetria conacului din Malu Mare apare ca fiind atât inedită, cât și dinamică. În mod special se remarcă pavilionul cu turn, care adăpostește casa scării, și care joacă rolul de accent compozițional și de element-semnal. Altfel, decorația aplicată a fațadelor este unitară, ceea ce înlesnește citirea împreună a subansamblurilor volumetrice simetrice ce compun volumul total, asimetric.

 

          Din punct de vedere stilistic, decorația de fațadă utilizează motive ale arhitecturii clasice, tipice pentru stilul eclectic de școală franceză, fiind relativ sobră și înscriindu-se într-o notă predominant neoclasică: frontoane triunghiulare cu sculpturi în basorelief, pilaștri angajați și puțin avansați față de planul fațadei (o tratare relativ plată în raport cu fațada), capiteluri compozite, ancadramente de ferestre, frize și cornișe cu denticuli, etc. De asemenea, în contextul general neoclasic sunt de remarcat și câteva elemente decorative de factură mai degrabă neobarocă, cum ar fi de pildă unele ancadramente tip fronton, la partea superioară a ferestrelor, rezolvate în arc aplatizat.

 

          La interior, conacul din Malu Mare prezintă aceeași decorație relativ sobră, eclectică și de factură predominant neoclasică: frize, denticuli, ancadramente. Sunt de remarcat în mod special ușile de lemn și ancadramentele decorate ale acestora, tot din lemn, scările de marmură și de lemn, cu balustradă din fier forjat, sau câteva plafoniere bogat decorate. Este de presupus ca interioarele să fi fost mai amplu decorate, însă regimul de utilizare al conacului din perioada comunistă și post-decembristă, respectiv starea sa actuală de relativ abandon, sunt motive plauzibile pentru ca, cel mai probabil, o mare parte din elementele decorative să se fi pierdut. Altfel, din punct de vedere constructiv, pereții sunt din căramidă groasă, iar planșeele sunt din lemn, cu tavane drepte, tencuite pe o rețea de paie. Învelitoarea este din tablă, fie sub formă de solzi, în zona turnului (cel mai probabil învelitoarea fiind aici cea originală), fie sub forma unor fâșii plane (tablă fălțuită, de dată ulterioară, cel mai probabil). În zona intrării principale, în nișa ce se creează în fața ușii de acces, la exterior, tavanul este alcătuit din mici bolți de cărămidă în arc aplatizat, asociate prin intermediul unor elemente metalice liniare de susținere – o soluție constructivă des întâlnită în epocă. Același sistem cu bolțișoare înguste de căramidă este întâlnit și la tavanul de peste demisol.       

 

          În afară de conac, în imediata sa proximitate pot fi identificate și o serie de de construcții-anexă ce este de presupus, prin prisma vechimii lor probabile, a fi fost construite în relație cu moșia pe care se afla conacul. Într-adevăr, Fondul familial Constantin C. Poenaru de la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Dolj oferă informații relevante despre moșia de la Malu Mare, menționând o clădire administrativă, o magazie, un grajd, două pătule, bordeie pentru muncitori și servitori, alei cu perdele de salcâmi și stejari, un heleșteu, păduri, livezi, terenuri agricole, mașini agricole, animale, etc.. Moșia îi revine magistratului Constantin Poenaru în urma căsătoriei cu fiica boierului Nicolae Câncea, un boier cu multe case și moșii în Craiova și în zonă, acesta fiind de fapt cel care construiește conacul, undeva spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Trecut în posesia familiei Poenaru în urma căsătoriei menționate anterior, conacul va fi reținut după numele lui (Bebe) Poenaru și nu după cel al boierului Câncea, cu atât mai mult cu cât, la momentul naționalizării din perioada comunistă, moșia și conacul încă se aflau în posesia familiei Poenaru. 

 

          Dupa confiscarea abuzivă a averii familiei Poenaru, pe moșia de la Malu Mare se va înființa, în 1961-1962, Școala Medie Tehnică Veterinară, devenită apoi Liceu Agricol, Liceu Agro-Industrial și, în cele din urmă, Grup Școlar Agricol. Cu această ocazie, lângă conac se vor construi corpurile de clădire ce vor deservi noua unitate de învățământ: corpul principal (clădirea propriu-zisă a unității școlare, cu sălile de clasă), o cantină, un cămin-internat, un laborator, și o microfermă didactică. Noile construcții se vor insera printre cele vechi, iar anamblul va ajunge la configurația actuală. În momentul de față, principalele clădiri ale ansamblului sunt conacul, corpul principal al liceului, și vechea clădire administrativă a moșiei.  

 

arh. Alexandru Buzatu