monument

Mărtiniș - Ugron

COD LMI
HR-II-m-A-12867
JUDEȚ
ADRESĂ
181, sat MĂRTINIŞ; comuna MĂRTINIŞ, Harghita
LOCALITATE
Mărtiniș
Homoródszentmárton (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIUNE
fără funcțiune actuală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2008: Ercuș George, Vernica Vlad, Mihăiescu Andrei, Vlăsceanu Matei
2010: Márton Ildikó
2012: Alexandra Stoica

Trecerea la noul stil arhitectural rococo de la sfârşitul secolului XVIII este marcată, nu în mod surprinzător, de curia Biró-Ugron, reşedinţa uneia dintre familiile importante de baroni din Secuime. Aceasta se află în Mărtiniş – Homoródszentmárton, sat localizat în Podișul Homoroadelor, la sud-estul Odorheiului Secuiesc ,  judeţul Harghita.

 
Familia Ugron se înscrie în lista vechilor familii nobiliare secuiești. Originară din fostul scaun Odorheiul Secuiesc, din Ábránfalva (satul Obrăneşti , jud. Harghita), Ugronii sunt atestați documentar încă din secolul XIII. Pe teritoriul transilvănean se găsesc trei reşedinţe ale familiei înscrise în lista monumentelor istorice. În satul Mărtiniş din judeţul Harghita se află cea mai modestă dintre ele, o reflexie a conservatorismului culturii secuieşti  adânc legate de originile sale rurale, dar şi a statutului nobiliar al familiei  în care este evidentă dorinţa de confort și reprezentare. 
 
Familia de nobili secui Biró este originară din Mărtiniş, fiind cea care sprijină formarea comunităţii unitariene. Prezenţa familiei în sat este una puternică. Finanţează lucrările de construcţie ale noii biserici unitariene  ridicate pe locul fostei biserici medievale fortificate,  pe care o demolează. Biserica păstrează doar unul dintre cele şase vechi turnuri de apărare, cel de poartă, datat din secolul XVII pe care îl transformă în turn clopotniţă.
 
De asemenea, Biró Samuel (1665-1721), personalitatea marcantă a familiei al cărui nume se leagă și de Mărtiniș, este primul care ocupă funcţia de administrator al Bisericii Unitariene din Transilvania. Una dintre principalele cauze pentru care luptă este înfiinţarea unei şcoli unitariene în Secuime, dar cererea sa nu este agreată de Imperiu. Dorința sa este împlinită un secol mai târziu, o dată cu constituirea Liceul Unitarian „Berde Mózes” din Cristuru Secuiesc. 
 
Alături de toate proprietățile din Mărtiniș ale familiei Biró, curia intră în posesia familiei Ugron în urma căsătoriei Mariei Biró cu căpitanul scaunului Odorheiul Secuiesc, Ferencz Ugron.  Arhitectura actuală îi este atribuită fiului cel mare al acestora, Ugron Pál, şi soţiei sale Siménfalvi Krisztina. În ultimele decenii ale secolului XVIII aceștia modifică şi extind vechea curie. Intervenția este marcată pe frontonul foişorului pe care se pot desluşi monogramele comanditarilor U P flancate în laterale de S K. Surse istorice confirmă ipoteza conform căreia actuala curie a fost construită pe amprenta unei construcții mai vechi, practică de altfel curentă în acea perioadă. 
 
Domeniul și-a pierdut configurația originală, fiind  împărțit și utilizat ca teren agricol de mai mulți proprietari  iar construcția, ascunsă de vegetația neîngrijită, se află într-o stare precară din cauza degradării în timp și a lipsei de întreţinere. Chiar și așa, curia mai păstrează și astăzi o parte din atmosfera de reședință nobiliară. 
 
Statutul social aparte al familiei este semnalizat de poarta masivă de zidărie, vizibilă de pe drumul principal de circulație a satului. De aici un traseu sinuos flancat de grădini de legume te poartă spre clădirea centrală care servea ca locuința familiei nobiliare. Pe măsură ce distanța spre casa scade, de la grădină se trece la livada cu arbori și pomi fructiferi dispuși de-a lungul aleii. În lateralul drumului se pot încă observa răspândite anexele gospodărești specifice vieții în mediul rural: cuptor, fântână, grajd cu magazie.  Nu se cunoaște forma inițială a grădinilor, dar având în vedere că Ugron Pál deținea un număr de 139 de iobagi fiind printre cei mai avuți din teritoriul scaunelor se poate presupune că intrarea în curte era una cu aspect plăcut, îngrijit, aerisit, pentru ca grădinile de legume și livada să fie dispuse pe terenul din spatele casei.
 
Casa este amplasată central, fiind construcția cu maximă importanță din întregul ansamblu. Volumetria sa este bine proporționată de acoperișul înalt, mansardat.Frontoanele sunt teșite pe laturile scurte  după modelul arhitecturii germane care influențează multe dintre construcțiile din scaunele secuiești. Iese în evidență foișorul acoperit în două ape și scările de piatră care duc la etajul locuibil. 
 
Planimetria este specifică pentru arhitectura nobiliare secuiască bazată pe un plan simplu rectangular   căruia i se adaugă pridvorul de intrare și două camere de colț pe fațada secundară. Subsolul este acoperit cu un sistem de bolţi semicirculare sau în cruce sprijinite pe arce de cărămidă. Încăperile de la parter sunt dispuse în jurul unui salon central. Camerele de zi și dormitoarele sunt spaţioase, integral tăvănite cu grinzi de lemn pictat sau tencuit şi acoperit cu picturi murale decorative sau stucaturi orientate spre curtea de primire. Pe partea opusă, spre grădină, se află un alt salon și încăperile de serviciu destinare personalului care se ocupa de bunul-mers al reședinței. Într-una dintre acestea se mai păstrează un cuptor tradițional de cărămidă.
Pridvorul îndeplinește toate funcţiile necesare: de reprezentare, de acces, dar și decorativă, compoziţională, volumetrică. Din punct de vedere al realizării intrării se remarcă o diversificare a tipului de pridvor prin realizarea acceselor nu pe faţada principală, ci pe laterale. Accesul în locuinţă se face prin partea dreaptă şi este precedat de un rând de scări de piatră. Tâmplăria preia forma arcuită a golului de uşă, deasupra căruia se află profilate în tencuială blazoanele celor două familii, în stânga bloazonul Ugron iar în dreapta cel (presupus) al familiei Siménfalvi. Foişorul este construit din cărămidă, ridicat de la nivelul solului pe un soclu de piatră. 
 
Decoraţia este extrem de expresivă, de influențe baroce, chiar cu trecere spre rococo în care predomină motivele vegetale şi florale de influenţă populară. Modelul este realizat  în simetrie din tencuială în jurul ancadramentele uşilor şi ferestrelor. Pilaştrii au capiteluri cu volute făcând trimitere la ordinul ionic. Frotonul triunghiular este delimitat de planul faţadei printr-o cornişă profilată acoperită cu ţiglă. Este  împărţit la rândul său în două registre de un brâu deasupra căruia se află o decoraţie cu motive vegetale. Tencuiala degradată încă păstrează indicii despre cromatica originală a exteriorului, coloanele angajate cu capitelurile fiind de culoare intensă de albastru, restul câmpului de faţadă fiind în ocru. 
 
Deși retrocedată mai multor proprietari, curia are un viitor nesigur. Degradarea continuă să afecteze starea generală a construcţiei,  periclitând deja accesul în locuinţă. O parte din anexele laterale s-au dărâmat, ducând la prăbuşirea partială acoperişului pe latura nordică.
 
arh. Alexandra Stoica

Galerie foto

Bibliografie

NAGY ISTÁN, Magyarország családai Czimerekkel és Nemzékrendi Táblákkal (Blazoanele şi genealogia familiilor nobiliare), Budapesta, 1857.

 

IMRE ISTVÁN, Viața cotidiană la secui 1750-1850, București, Editura Kriterion, 1982.

 

Materialele de pe acest site se află sub licența
Creative Commons. Orice material poate fi preluat doar cu precizarea sursei (autor, titlul articolului și link către articolul original) și doar în scopuri necomerciale. Mulțumim.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License.